În ceea ce mă priveşte, deşi am citit o mulţime de cărţi de filozofie, eu continui să mă consider un ignorant, ceea ce înseamnă că pot să scriu.

Totuşi, o înclinaţie către inginerie era evidentă încă din fragedă copilărie, prin rigurozitatea exprimărilor de tot felul. Spre exemplu, atunci când naşul meu m-a întrebat „ce-mi face burtica”, care tocmai suferea de un deranjament, i-am răspuns: „burta face bine, popoul face prost”. Mai în glumă, mai în serios, ingineria s-a dovedit totuşi a fi o bună şcoală, pentru că mi-a modelat gândirea, conferindu-i claritate şi rigurozitate.

În primul paragraf al acestui „studiu autobiografic”, am afirmat că a doua activitate importantă, după ce m-am născut, a fost să mănânc. Pentru a respecta adevărul istoric, n-am mâncat, ci am băut. Şi nu era prima minciună, ci a doua, fiindcă nu m-am născut, ci am fost născut. De unde se vede că minciuna ne este inoculată din fragedă pruncie. La început a fost, ce-i drept, cuvântul, dar nu întotdeauna cel care trebuia. În ceea ce mă priveşte, se pare că nimeni nu m-a înţeles atunci când am ţipat pentru prima dată. Mai târziu, deşi am insistat, oamenii au perseverat în lipsa lor de interes pentru concepţiile filozofice esenţiale. Cât despre băutură, aceasta a rămas o problemă pe care încă o mai studiez. Într-adevăr, unele lucruri sunt pe cât de înălţătoare, pe atât de adânci.