Povestea cu americanii pe care noi, românii, îi tot aşteptăm să vină de vreo cinci decenii, o ştie toată lumea. Mai puţin cunoscută este însă povestea românilor care ajung în America. Unul dintre aceştia este pictorul braşovean Cristache Gheorghiu. Generos din fire, ca orice artist, de altfel, el s-a gândit că potrivit ar fi să ne povestească ce a văzut pe unde l-au purtat paşii, printr-o suită de tablouri, ce laolaltă alcătuiesc – hai să fim puţin pretenţioşi – perioada americană în evoluţia sa plastică. Sigur, datorită avalanşei de filme americane, America ne-a devenit cumva familiară. Şi când zici America, gândul te poartă în primul rând la zgârie-norii pe care parcă se sprijină cerul. Ei bine, zgârie-norii nu lipsesc din tablourile pictate de Cristache Gheorghiu, care nu se lasă însă nici un moment copleşit de impunătoarele buildinguri americane. Ca orice european ce ascunde în suflet o fărâmă de romantism, avându-şi rădăcinile într-o istorie milenară, pictorul Gheorghiu încearcă şi reuşeşte să umanizeze zgârie-norii. Ignorând detaliul, imposibil de transfigurat plastic, date fiind proporţiile subiectului, pictorul ştie să sugereze atmosfera marilor oraşe americane, zgârie-norii fiind doar o marcă, un simbol al acestora... Altfel spus, reportajul în desen şi culoare al pictorului, despre itinerarul său pe continentul de peste Ocean, are personalitate şi forţă de sugestie... Contrapunctic, în expoziţie întâlnim încă două secţiuni: cea a peisajului românesc, în care ne simţim acasă, şi cea a portretului, lucrările din această ultimă secţiune relevându-ne un pictor stăpân pe uneltele sale, personajele pictate având darul de a comunica cu noi, privitorii...
Indiscutabil, Cristache Gheorghiu este unul dintre pictorii reprezentativi ai Braşovului.
Ioan Popa – „Gazeta de Transilvania”, Februarie 1997
