Draga noastră nepoţică

Ştiu că eşti mare acum şi apelativul „nepoţică” nu te încântă, dar tu vei rămâne pentru noi o fetiţă drăgălaşă, indiferent de vârstă.

Zilele trecute, când discutam la telefon, mi-ai cerut părerea despre ce profesiune să urmezi, iar eu ţi-am răspuns că este prea devreme pentru această întrebare. Ai invocat chiar facultatea de psihologie, ceea confirmă inoportunitatea întrebării.

Într-adevăr, este cu mult prea devreme să cauţi răspuns la asemenea întrebări, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te preocupe chestiunea, măcar pentru a-ţi clarifica criteriile după care vei alege la momentul potrivit.

Criterii sunt două, corespunzător celor două entităţi participante: tu şi societatea. În ceea ce te priveşte, contează ce ţi se potriveşte. În ceea ce priveşte societatea, contează ce are ea nevoie şi – în consecinţă – ce va aprecia şi plăti mai bine.

Pentru primul criteriu, îţi voi relata ceva din experienţa mea, deşi nu se recomandă să te dai exemplu personal. O fac însă, pentru că nu este ceva ce îţi recomand să urmezi. În penultima clasă de liceu, am avut o profesoară foarte bună la chimie. Era urâtă şi bătrână, dar bun pedagog, pasionată de profesiunea ei. Eram convins că eu voi deveni chimist. În anul următor însă, a venit la chimie o altă profesoară, opusă primei. Nu chiar frumoasă, dar tânără şi proastă, fără pic de talent pedagogic. Vechea profesoară ne preda fizica. Ca urmare, opinia mea s-a schimbat: începuse să-mi placă fizica. Atunci mi-am dat seama că ar trebui să-mi identific caracteristicile mele personale şi nu cele induse de evenimente întâmplătoare, exterioare mie şi independente de firea mea. În acelaşi timp, făceam sport şi îmi dădeam seama că trebuie să-mi aleg disciplina ce mi se potriveşte. Nu aş fi putut fi, spre exemplu, un bun săritor la înălţime, fiindcă nu eram înalt, deşi aveam detentă foarte bună. Morala: trebuie să te cunoşti pe tine însuţi, în cazul tău, pe tine însăţi.

Pentru a doua entitate, societatea, criteriile se schimbă cu timpul. Când am terminat eu liceul, în 1954, adică la puţin timp după ocupaţia sovietică, prima condiţie era să-ţi alegi o profesiune fără implicaţii politice. Funcţiona, în schimb, o zicală mai veche: „meseria este brăţară de aur”, ceea ce vroia să spună că un bun meseriaş va fi întotdeauna apreciat, căutat şi bine plătit de către societate, indiferent de fluctuaţiile politice. Concurenţa la facultăţile serioase era însă enormă, mai ales pentru cei cu origine „nesănătoasă”. Douăzeci de ani mai târziu, politica nu mai juca un rol însemnat, fiindcă se părea că nu vor fi schimbări politice importante în viitorul apropiat. Anul 1989 a adus însă schimbări majore şi, în consecinţă, criteriile s-au schimbat din nou. Ce va fi peste câţiva ani, când vei termina tu liceul, nu ştiu să-ţi spun. Vom vedea atunci. Zicala cu meseria, veche de multe mii de ani, va rămâne, cu siguranţă, valabilă.

Acum, pot să-ţi spun ceva la fel de sigur ca zicala pe care am pomenit-o. Pentru moment, obiectivul şcolii este cel de cultură generală. Eroarea pe care o fac mulţii copii este să neglijeze tocmai acest obiectiv. Ca adult, în discuţiile cu persoane de profesiuni diferite, subiectele abordate sunt tocmai cele de cultură generală, iar incultura se plăteşte cu eliminarea din lumea intelectuală. Nu cred că ţi-ai dori aşa ceva. Noţiunile de cultură generală, cele care se învaţă în liceu, sunt ceva ce toată lumea îşi doreşte să aibă, dar nimeni nu mai are timp să şi le însuşească, dacă nu a făcu-o la timp. În plus, cultura generală îţi lărgeşte orizontul cunoaşterii şi, în consecinţă, posibilitatea orientării şi a luării celor mai bune decizii.

Este foarte bine că înveţi limbi străine. Îţi va fi de foarte mare ajutor în viitor. Cel puţin limba engleză ar fi bine s-o ştii – dacă se poate – perfect. Nu engleza de maidan, cea din unele filme, ci engleza oamenilor civilizaţi. Dacă tot ai acces la Internet, citeşte texte serioase şi nu pierde timpul cu discuţii inutile cu copii fără perspective. Există azi şi numeroase cărţi în limba engleză. Poate vei reuşi la vreo bursă în străinătate. Astăzi, posibilităţi sunt multe. Depinde doar de tine, de ce vei şti să faci, atunci când vei fi întrebată.

Ceea ce îţi urez eu acum este să nu-ţi pierzi timpul cu fleacuri.

Baftă!