Se aflau două doamne, sau domnişoare, langă mine astăzi, pe când mă urcam în troleibuz. Îmbrăcate modern, sigure pe ele, păreau să fie femei de afaceri. (Termenul „doamne de afaceri” încă nu a apărut, semn că mai există un simţ al ridicolului, chiar dacă limitele sale sunt impise foarte departe.) Nu cred că erau, pentru că n-ar fi călătorit cu trolebuzul, dar se pregăteau să devină. Cum ploaia încetase, una dintre ele avea umbrela strânsă şi o ţinea pe umăr, «în bandulieră», ca pe o puscă de vânătoare, cu vârful în sus. Şi avea un vârf metalic tocmai potrivit pentru nara mea stângă, în care proprietarea umbrelei era gata să mi-l înfigă cu toată forţa picioarelor sale pe când urca prima traptă a troleibuzului. M-au salvat reflexele dobândite pe când eram tânăr şi făceam sport şi din care se vede că mi-au mai rămas căteva. Am avut astfel amândoi noroc că nu s-a întâmplat nimic grav.

 

V-aţi fi aşteptat să-şi ceară scuze, nu? Dulce naivitate!!! S-a îndepărtăt cât a putut de repede în celălalt capăt al troleibuzului. Asta a fost doar o dovadă de laşitate, iar laşitatea ţine mai mult de firea persoanei, şi mai puţin de educaţie. Însoţitoarea ei, însă, mai pe fază şi fără asemenea temeri, m-a admonestat sever: „Lasă, dom’le, că nu te-a omorât”. Într-adevăr, spre norocul ei, asta nu se întâmplase, deşi cred că şi-ar fi dorit să se fi întâmplat mai demult iar troleibuzul să fie numai pentru ele. Oricum, pentru mine a fost un şoc teribil. Acum mi-a trecut şi am început să cuget, ca tot ardeleanul. Despre ce? Ce-ar mai fi de cugetat? Că România s-a ţopârlănit? Asta o remarcasem de pe vremea lui Vasile şi nu-mai-ştiu-cum ce - odată ajuns prim-ministru – credea că suprema eleganţă era să-şi ţină mâinile înfundate în buzunarele pantalonilor.

 

Da, aţi ghicit, nu este acesta primul şi nici singurul eveniment care m-a condus la o afirmaţie atât de dură. Aş vrea să fie ultimul, dar ştiu că nu va fi aşa, din păcate. Dacă ţopismul – ajuns în faza de masa - este o etapă intermediară obligatorie pentru intrarea noastră în Europa, nu am nimic împotrivă, dar să fie mai scurtă.