Filozofia titirezului

 

De ce i se spune titrez nu ştiu, dar fapt e că, din cauza lui, prenumele Titi îmi inspiră întotdeauna o persoană ce trăieşte din învârteli. Din întâmplare, cunoştinţele mele cu acest prenume, spre neşansa lor, nu au asemenea abilitaţi, voind parcă să-mi demonstreze că sunt excepţia care întăreşte regula, în timp ce la inventarul performerilor în materie de învârteli răspund parcă voit numai persoane cu tot felul de alte nume. Mă consolez la gândul că, de fapt, aici regula este în neregulă, pentru că asocierea a fost gratuită şi complet subiectivă. Dar mai există o neregulă. Maxima cu excepţia este îndeobşte greşit interpretată: oamenilor le face plăcere să creadă că au descoperit o excepţie, sau poate că ei înşişi sunt o excepţie de la regulă. In realitate, dictonul vrea să spună că excepţia precizează limitele domeniului în interiorul căruia regula este valabilă, întărind-o în acest fel. În cazul nostru, deoarece cvasi-totalitatea persoanelor se abat de la regulă, rezultă că domeniul în interiorul căruia regula este valabilă este aproape de zero. Regula, chiar dacă ar fi bună, are domeniul de aplicaţie nul, adică nu se aplică nicăieri. Pornind de aici, am putea da o definiţie utopiei, şi multor altor substantive mai recente.

 

Am cam deviat! Să revenim deci la subiect, adică la titirez. Luat in serios, i se spune giroscop. Aceasta este denumirea lui tehnică. „Giro” pentru că se învârte; „skopeo” vine din greacă şi înseamnă „a examina”. Giroscop este deci o denumire la fel de neinspirată ca şi titrez, deoarece el nu examinează nimic. Dacă ar fi venit de la românescul „scop”, atunci ne-am putea gândi că scopul lui este să se învârtă. În acest scop el are o forma alungită, care să-i permită o învârtire uşoară, dar în ce scop se învârte nu ştim. În tehnică, el şi-a găsit mai multe întrebuinţări, unele chiar foarte importante, ca cele din navigaţie, spre exemplu, unde datorită inerţiei el menţine poziţia stabilă a aparatelor de măsură chiar şi atunci când nava se balansează.

 

Deci, dacă în cazul giroscopului învârtitul este un scop, pentru Titi el este un mijloc; un mijloc prin care el îşi atinge scopul, altul decât cel al celui ce nu are asemenea abilitaţi. Şi de ce n-ar face-o? În fond, şi  pământul există tot prin învârtire, altfel s-ar prăbuşi în soare, cu alte cuvinte ar ajunge la origine. Păi, decât la origine – deşi multă lume le-o doreşte – mai bine să mai dea o tură, două, mai ales că nici nu-i prea greu.

 

Atât în cazul titirezului cât şi al giroscopului, condiţiile sunt două: să abia forma corespunzătoare scopului şi să primească un impuls iniţial. Fără formă, însemnă că nu este adaptat scopului; fără impuls înseamnă că nu are condiţii şi zace inert pe undeva. Forma îi aparţine; impulsul vine din exterior. Forma este bine să fie fără colţuri, rotundă pe cât se poate. Ca impuls, un simplu plici din degete este suficient; totul e să fie aplicat unde trebuie, când trebuie şi de cine trebuie. De rest are grija inerţia. Aceasta, inerţia, este o regulă fără excepţie, cât timp titirezul se învârte pe masă. Dacă se deplasează alături, cade. Domeniul ei de aplicaţie este deci masa. Masa goală. O masă încărcată conţine tot atâtea obstacole, printre care numai un titirez dotat cu inteligenta s-ar putea descurca. Suntem doar în epoca IT. Deocamdată, mesele noastre sunt foarte goale, spre norocul unora şi ghinionul altora, dar în viitor, cine ştie?

 

Cristache Gheorghiu

2005-10-02