Tineri/Batrani

 

Deosebirea obisnuita de opinii dintre tineri si varstnici este amplificata in Romania datorita schimbarilor politice din ultimul timp. Se pot auzi chiar exprimari de genul ca toti batranii ar fi fost comunisti, iar starea jalnica in care se afla Romania acum ar fi o consecinta a trecutului de care se fac vinovati, evident, varstnicii. Cuvantul toti este deja o generalizare gratuita, dar si fara el apare un paradox.

 

Cei foarte in varsta au fost educati inainte de razboi, deci nu pot fi suspectati de mentalitati comuniste. Cei mai putin in varsta, deci educati in primii ani de dupa razboi, au fost, ce-i drept, supusi presiunii propagandistice comuniste, dar parintii si profesorii lor au fost cei din prima categorie, cu vechea educatie.

 

Un lucru e sigur: in mod obiectiv, nici un om cat de cat educat nu putea fi comunist atunci. Doar cei needucati au putut deveni comunisti, iar unii dintre ei chiar au facut-o. Cu siguranta ca au existat si unii care au facut jocul noii puteri din lipsa de caracter, dar ei au fost atat de putini, incat orice generalizare ar fi deplasata.

 

Cu timpul, cei mai in varsta s-au pensionat, au murit, sau au fost ajutati sa moara, astfel incat societatea romaneasca s-a "purificat", iar noile generatii au putut fi educate din ce in ce mai bine intr-un spirit cu adevarat comunist, fara influente nocive, "burgheze", dupa cum se spunea. Puritatea absoluta a fost obtinuta dupa doua generatii, dupa care a urmat si deznodamantul firesc: colapsul.

 

In concluzie, cea mai elementara logica ne obliga sa notam ca cetatenii Romaniei de azi sunt cu atat mai comunisti cu cat sunt mai tineri. (Evident, nu discutam despre copii.)

 

Situatia Romaniei de azi nu este atat o consecinta a unor decizii luate in urma cu 20, 30, sau 40 de ani, ci este consecinta deciziilor ce se iau azi, de catre oamenii de azi, cu competenta, daruirea, patriotismul si priceperea lor. De modul in care se munceste sau se fura in Romania de azi, nu sunt responsabili stramosii nostri, ci noi insine. Comunismul este cel care ne-a educat astfel. Produsul lui suntem noi. Orice societate, inclusiv cea comunista, nu produce obiecte, ci oameni care, eventual, produc obiecte.

Pe oamenii aceia ii putem vedea cel mai bine in oglinda.

 

Cristache Gheorghiu